HDR-ul

Ce mama ei de treaba o mai fi si asta? HDR insemna High Dynamic Range. Asa si?

Tehnic inseamna ca poti depasi limitele aparatului foto, procesul e simplu, se trag minim 3 cadre din aceasi pozitie, in format RAW sau NEF depinde de aparatul de care dispuneti, sunt si unele care permit mai mult de 3 cadre, de preferat cu un bracketing de 2 EV, adica -2EV, 0EV, +2EV in cazul a 3 cadre, care apoi se proceseaza cu una bucata soft, care poate fi (unul dintre cele mai bune) Photomatix, sau pur si simplu Photoshop, personal recomand primul soft, sau orice altceva mai gasiti voi si vi se potriveste. Aparatele mai noi stiu sa faca singure bracketing, nici macar nu ai nevoie de un DSLR, sunt sapuniere mai destepte care au si optiunea asta integrata si mai stiu sa traga si RAW. Acum trebuie sa va mai spun un secret, se poate face HDR si dintr-un singur RAW sau doua, dar pentru rezultate decente se recomanda minim 3. Rezultatul e deosebit, cu putina rabdare. Eu am invatat din mers... ba nu, inca nu sunt convins ca am invatat, oricum multumiri Irinei pentru sfat. 

Iarna pe ulita, de... Andrei Stefan

Iarna, frumos anotimp, dar... dureaza cam mult. Dupa ce trece Mosul, dupa ce avem parte de prima zapada, care, ca intotdeauna, blocheaza toata tara, ei bine... dupa asta... nu mai urmeaza decat zile nesfarsite de frig. Ce poti sa faci iarna ca si pasionat de fotografie? Afara -20 de grade, te gandesti, oare merge aparatul la temperatura asta? ei bine da, merge. Probleme eu, personal am avut cand am intrat de la rece la cald si cand, precum spun si niste legi ale fizicii, am avut parte de condens cam peste tot la vedere sau nu, era pe si in obiectiv, dar nu are cum sa fi fost numai acolo. Sfatul meu, la iesirea de la cald la rece poti face fotografii imediat fara probleme, invers, nu. Cand veniti de la rece la cald aveti grija ca aparatul foto sa fie oprit si nu il porniti inainte sa va asigurati ca s-a incalzit bine.

Acum legat de fotografiat, aveti mare grija la balansul de alb si la expunere, asta pentru ca senzorii aparatelor foto sunt foarte usor pacaliti de albul zapezii si rezultatul este ca majoritatea fotografiilor vor avea o tenta albastruie, asta va zice ca mai trebuie umblat la balansul de alb, sau vor fi subexpuse, in cazul in care trageti cu expunere matriciala. Fenomenele acestea apar foarte des atunci cand fotografiati intinderi mari de zapada.

Cu bine pana data viitoare.

Alb-negru, usor sau greu?

Ati incercat vre-o data? Pe vremea filmului Azomures varianta alb-negru era cel mai ieftin, si ca filme, si ca procesare ulterioara. Dar acum... ce rost ar mai avea? Ei bine, genul acesta de fotografie este unul extrem asta pentru ca rezultatele pot fi ori extrem de frumoase, ori extrem de proaste si, mai e ceva, e greu tare sa ajungi la extrema frumoasa! De ce? Pai, e simplu, dupa cum spune si titlul, din cadru lipseste culoarea...Si atunci ce ne ramane? Pai destule... lumini, umbre, texturi, linii, unghiuri...  

N-am stiut toate astea pana cand nu am setat aparatul pe black & white si apoi... greu. Veti spune ca macar postprocesarea e mai usoara, pai... nu cred.

Fotografiile publicare sunt cateva incercari. Stiu, mai e de lucrat, dar merita... e frumos.

Primii pasi spre culoare

Inceputul... ei bine da, greu de spus, cu siguranta virusul a existat dintotdeauna si, totusi, un pas mare a fost atunci cand am primit spre utilizare, cu titlu de imprumut, Panasonic-ul DMC-L10 al unor prieteni, Simona si Cosmin, carora le multumesc pentru gest si pentru increderea avuta. 

Inceputul... timid, ca orice inceput, selectorul pus pe verde (auto), fotografiile trase direct in jpeg, apoi, destul de repede, am inceput sa pricep puterea RAW-ului, a setarilor white balance si tot restul. Acuma sa nu credeti ca am priceput totul, mai e o gramada pana acolo, dar cum spune profesorul meu de Wing Chun, Sifu Tasca Narciz: " Drumul de o mie de pasi incepe tot timpul cu un pas. "

Asa a inceput povestea... locatie: Piatra Neamt, la releu, moment: inainte de lasarea intunericului,  aparat: Panasonic DMC-L10, obiectiv:  Leica D Vario-Elmar 14–50mm/F3.8–5.6/ASPH, MEGA OIS, expunere 4-5 secunde, restul ... nu mai stiu (vedeti voi in EXIF info), ajustate usor in Photoshop CS4.

Un vis implinit, sfarsit sau inceput de drum ?

...in sfarsit, Mosul a venit si cu DSLR-ul pe care il visam de mai bine de un an. Primul meu aparat serios dupa un Zenit batran, dar fantastic pe film pentru vremea lui,

 

si vreo cateva sapuniere pe film

sau digitale.

Iar asta micu', DSLR-ul, o minune, D90 cu obiectivul Nikkor 35mm f 1.8. Stiu, unii vor spune "care minune? ", D90-ul e batran deja, iar Nikkor-ul e unul ieftin si, mai ales "...da' cat zoom are? ", pana una alta va trebui sa ma credeti pe cuvant.