Cetatile Ponorului

Vara asta mi-am mai implinit un vis, acela de a vedea Cetatile Ponorului prin interior pe traseul de la Dolina 1 la Dolina 3. Ei bine da... s-a intamplat, de ce e asa de greu de facut asta ? in primul rand pentru ca e la aproximativ 600 km de locul unde traiesc eu, iar mai apoi, pentru ca intrarea in Dolina 1 se face pe la baza unei mici cascade care se poate parcurge numai in conditii de apa foarte mica si in acea zona daca ploua 30 minute, urmeaza cam doua zile de apa mare in gura pesterii pentru ca acolo se aduna apa de pe toti versantii de pe o raza de cativa km, iar de plouat, ploua o gramada pe acolo.
Interiorul este magnific, traseul se face prin apa, sarind din piatra in piatra, salile sunt imense, cu tavanul aflat la peste 30 m, iar la mijlocul traseului, interiorul este luminat natural de intrarea Dolinei 2, inaccesibila de parcurs fara echipament de TSA. Chiar si faptul ca am cazut de pe o saritoare de vre-o 1.5 - 2 m dupa care a trebuit sa ies de urgenta, alegandu-ma cu o baie rece si un genunchi lovit bine, care si astazi inca ma mai doare, nu a reusit sa rupa farmecul acelui loc. Dupa o saptamana si ceva, am incercat din nou impreuna cu nea Mihai, in ceea ce promiteam eu sa fie aventura care sa-l faca sa uite de Cheile Galbenei, dar nu am mai putut intra tocmai datorita acelei ploi de doar 30 minute, iar traseul pe care totusi l-am parcurs a fost de la Dolina 3 inspre Dolina 1, facut pana la jumatatea lui, adica pana la Dolina 2, locul in care am cazut eu prima data.