Sa cucerim Ceahlaul

Prima zi din aprilie 2012, soare, cald, am plecat din Iasi in tricou si am condus cu unul dintre geamuri deschise la masina, asta vinei seara. Sambata la prima ora totul frumos si cald in Piatra Neamt, ajungem la Izvorul Muntelui unde in continuare era bine si incepem urcusul pe la Zaruri. Pe masura ce urcam a inceput sa apara zapada, care incetul cu incetul a ajuns sa acopere totul, vorbim doar de zapada netopita.
Ajunsi la Zaruri, zapada avea constant 50 cm si pe alocuri si 1 metru. Ajunsi la adapost pe stancile de sub Zaruri am mancat cate ceva, stiind ca urmeaza cea mai grea parte, apoi cu Mirel in frunte, am pornit vitejeste mai departe. De la Zaruri pana in Jgheabul Ursariei urmeaza cateva portiuni foarte periculoase iarna, sau in orice conditii in care terenul este alunecos si instabil, de aceea pe o portiune am folosit o cordelina pentru asigurare iar in rest foarte multa atentie. Ajunsi in Jgheabul Ursariei a inceput adevarata batalie cu nametii, care in general ajungeau pina la brau, iar cel din fata, care facea "treptele" avea mult de munca. Dupa o inaintare cu viteza melcului in care am dat tot ce am putut din noi, am iesit in traseul marcat care vine din Poiana Maicilor iar de acolo dupa inca o portiune prin padure, un grohotis abrupt si un mers pe deasupra jnepenilor ingropati in zapada am ajuns la cabana Dochia.
Ce sa va mai spun, traseul a fost magnific, am mers 8 ore si jumatate, mai mult pe loc in lupta cu nametii, am avut parte de o iarna adevarata la inceput de aprilie, noaptea la Dochia s-a lasat cu discoteca si multa distractie, iar a doua zi am coborat cumintei pe Jgheabul cu Hotar, unde bineinteles ca a trebuit sa spargem iar zapada, dar precum iarna nu-i ca vara, nici la vale nu-i precum la deal, asa ca intoarcerea la Izvorul Muntelui a fost mult mai relaxanta.