Timisoara noaptea

Prin Timisoara am trecut de mai multe ori, in trecut, in multele delegatii facute prin tara noastra minunata, dar tot timpul am fost pe fuga, o noapte petrecuta undeva la o pensiune si a doua zi mai departe. Acum am avut doua zile la dispozitie, in realitate una si ceva, pentru ca de la Iasi pana la Timisoara e aproape o misiune imposibila in care te lupti cu gropile, camioanele, politia si tot felul de alte situatii mai mult sau mai putin palpitante, iar la final, nu mai esti bun de nimic.
Acum despre Timisoara vazuta si ziua si noaptea, ce sa va zic, praf, haiduceala pe strazi (soferii), gropi ca peste tot in Romania. Si totusi mai e ceva, un sentiment de tristete raspandit de acele frumoase cladiri, multe lasate in paragina... pacat, mare pacat, au scapat de buldozerele comuniste si se sting sub indiferenta pseudo capitalismului in care traim.
Poate pentru ca e in celalalt colt de tara ma asteptam la altceva, la un sentiment de apropiere de Europa, dar acum sunt dezamagit si, ca si pana acum imi continui traiul in Iasul meu comunist si trist in care si buldozerele comuniste si indiferenta post revolutionara a lasat urme adanci.
Chiar daca am facut poze si ziua, nu am sa le postez, pentru ca sunt in mare parte gri, iar cele de mai jos sunt cele care imi plac mie cel mai mult.