Poiana Stanilelor

A fost ultima tura de Ceahlau de anul acesta. 2011 a fost un an plin de ture de Ceahlau, ocazie cu care am fost si pe un traseu pe care nu urcasem niciodata adica prin Poiana Stanilelor. Acesta este un traseu dedicat celor cu masina si mai putin dornici de mers pe carari de munte, asta pentru ca in mare parte traseul urmeaza un drum forestier destul de bun si accesibil, care poate fi parcurs in totalitate de cei care au masinile mai inalte, sau in diverse proportii de cei care au masini de oras, in functie de cat ii lasa sufletul si bucsele masinii, drumul devine treptat de la usor catre denivelat si abrupt.
Dupa ce se termina drumul forestier urmeaza un scurt traseu de munte, care te scoate aproape imediat pe platou, de unde in 10-15 minute de "plimbare" ajungi la Cabana Dochia. Pentru mine a fost frumos, chiar daca un pic cam usor pentru gusturile mele, dar m-am bucurat de fiecare pas pentru ca a fost prima data cand am vazut acea parte de munte iar privelistea spre Piatra Sura si Muntii Hasmas este superba.
Dupa o noapte de sunca si tuica sau invers, nu mai stiu precis proportiile si cantece de chitara intr-o cabana plina pana la limita, a urmat si coborarea care a fost ca de obicei pe Lutul Rosu, cu o scurta deviere pana la Camera Patrata de la baza Detunatelor. Poze acum: