Leapsa

Sunt un visator.
As vrea sa nu ma schimb niciodata.
Pastrez in mine un ocean de vibratii.
Mi-as fi dorit sa inteleg de ce un suflet "se duce" si mai ales unde.
Nu imi plac orasele dar locuiesc in ele.
Mă tem de neputinta,
Imi pare rau ca spun prea rar Te Iubesc.

Imi plac focul si cortul, muntele si vantul, imi place sa gandesc, sa simt si sa iubesc.
Nu sunt un geniu, nu sunt nici macar frumos sau "cu bani" nu sunt rabdator, ingaduitor sau intelegator.
Dansez  oricand imi vine, dansez din degete, din ochi, din picioare sau din inima, mi se intampla cateodata sa dansaz din toate.
Cânt tot timpul mai ales cand nu mai  e nimeni cu mine si evit mereu sa iau microfonul la karaoke.
Niciodată e prea mult pentru intelegerea mea.

Rar mai ascult muzica tare.

Plâng cand imi privesc ranile din suflet.

Sunt confuz cand am de mers la stanga sau la dreapta.
Am nevoie sa ma exprim si sa fiu inteles.

Ar fi trebuit sa scriu toate astea mai demult.
Aş putea sa fac ocolul pamantului si poate ca am sa-l  fac intr-o zi.

In drum spre casa

Sa te intorci de la Timisoara la Iasi e la fel de greu ca si la dus (cata inteligenta), pentru mine a fost chiar un pic mai greu pentru ca m-a prins noaptea pe la Gheorghieni iar de acolo pana in Bicaz urci si cobori un munte iar drumul e numai cratere si capcane. Pana la urma a trecut si asta, iar la cate a incasat masina singura dorinta era sa nu se rupa ceva ca in rest... Dar nu despre asta vroiam sa scriu acum, de fapt cautam doar un motiv sa mai postez cateva poze, iar calatoria cu masina are si avantaje pentru ca te mai poti opri, mai faci o poza, noi ne-am oprit si la cetatea de la Deva si in Sighisoara, iar ultima oprire a fost la Pasul Pangarati de unde am surprins si peisajul de mai jos.

Timisoara noaptea

Prin Timisoara am trecut de mai multe ori, in trecut, in multele delegatii facute prin tara noastra minunata, dar tot timpul am fost pe fuga, o noapte petrecuta undeva la o pensiune si a doua zi mai departe. Acum am avut doua zile la dispozitie, in realitate una si ceva, pentru ca de la Iasi pana la Timisoara e aproape o misiune imposibila in care te lupti cu gropile, camioanele, politia si tot felul de alte situatii mai mult sau mai putin palpitante, iar la final, nu mai esti bun de nimic.
Acum despre Timisoara vazuta si ziua si noaptea, ce sa va zic, praf, haiduceala pe strazi (soferii), gropi ca peste tot in Romania. Si totusi mai e ceva, un sentiment de tristete raspandit de acele frumoase cladiri, multe lasate in paragina... pacat, mare pacat, au scapat de buldozerele comuniste si se sting sub indiferenta pseudo capitalismului in care traim.
Poate pentru ca e in celalalt colt de tara ma asteptam la altceva, la un sentiment de apropiere de Europa, dar acum sunt dezamagit si, ca si pana acum imi continui traiul in Iasul meu comunist si trist in care si buldozerele comuniste si indiferenta post revolutionara a lasat urme adanci.
Chiar daca am facut poze si ziua, nu am sa le postez, pentru ca sunt in mare parte gri, iar cele de mai jos sunt cele care imi plac mie cel mai mult.

Realitatea virtuala

Ultimul meu proiect a fost sa gasesc un mod ingenios de prezentare a lucrarilor in cadrul galeriei de logo-uri a site-ului personal. Pe fundal alb, un logo arata cam anost, in schimb daca ai ocazia sa il vezi ca in realitate, s-ar putea sa iti placa. Solutia proiectului a fost una adaptata zilelor noastre si foarte la moda: realitatea virtuala. Pe scurt se face cam asa: se ia una bucata program (eu folosesc Maya), se mai iau unele modele de pe net (traiasca rusii ca tare-s darnici cu ce nu e a lor) se mai cauta si ceva texturi, apoi se amesteca toate astea intr-o scena 3D impreuna cu tot ce mai trebuie, adica lumini, materiale, setari de render, urmeaza cateva remorci de injuraturi, ca deh mai crapa si programu' din cand in cand si taman atunci cand nu ai mai salvat de vre-o ora munca, iar la final, in functie de priceperea "bucatarului" poate sa iasa orice sau nimic.
Mie mi-a iesit cam asa...