Minunea care se numeste Photoshop

Buna tuturor care inca mai trec pe aici. A fost o pauza cam lunga, asta si din cauza ca nu am mai fotografiat nimic nou in ultima vreme si tot uitandu-ma prin sirurile de poze facute nu am gasit nimic care sa se inchege. Si totusi... degeaba nu am stat, am avut ocazia sa mai invat una, alta, despre Photoshop si nu numai.

Acum urmeaza critica: tutoriale pe net cu duiumul, tot ce vrei si ce nu vrei, cei care au o pasiune ca a mea si au incercat o simpla cautare in Google stiu foarte bine ce spun. Din prima secunda esti coplesit si nu stii cu ce sa incepi, iar daca tot nu stii cu ce sa incepi, de ce sa mai incepi? nu? E bine ca informatie exista si, ai putea spune: ...ia uite dom'le ce oameni de treba! te invata de toate... nu-ti ascund nimic... nimeni nu e egoist... aiurea, cine a scapat de biberon isi da repede seama de adevar, iar adevarul e ca gasesti de toate pana la un punct, asa ca o bariera imaginara, dupa care nimeni nu mai stie nimic, dar culmea, ca de acolo incepe de fapt adevarata lume a Photoshop-ului. A... si mai e ceva, nici macar pana la bariera cu pricina nu ti se spune tot, adica totul e explicat de genul: se ia urmatoarea fotografie, se face si se drege, pasii sunt astia, iar asta e rezultatul, ce nu se explica este de ce se ia musai acea fotografie si de ce alta se preteaza mai putin sau deloc, de ce sa fac neaparat acei pasi si cel mai important, de ce rezultatul trebuie sa arate asa? care sunt avantajele unui asemenea rezultat?

Acum sa va arat si ce m-a tinut pe mine ocupat doua zile, iar asta nu datorita unicitatii, maiestriei si a stralucitei viziuni a lucrarilor, de care au parte din plin, ca doar eu le-am facut :), ci mai degraba m-am ocupat cu intelegerea principiilor si tehnicilor care stau la baza lor. Chiar daca tehnic si artistic mai e o gramada de lucru, eu privesc lucrarile astea ca pe bastonasele pe care le pictam intr-a I-a.