Blitz-ul

De cand am D90-ul am simtit ca imi lipseste ceva... un blitz profesional. Ei bine ati ghicit, tocmai mi-am cumparat unul, fapt pentru care ii multumesc amicului meu Isarie Stefan pentru sfaturile legate de achizitie.
Toate bune si frumoase, pana a venit minunea Metz 48 af-1. Sa vezi si sa nu crezi ce de butoane are... si fiecare face altceva, toate astea insumate la cate optiuni mai ai si pe D90... rezultatul in capul meu a fost un mare .....aaaaa. Ok trebuia sa incep de undeva, si cum cea mai buna invatatura e practica, azi am practicat la greu... cu blitz-ul.
Concluzii de incepator:
- se alege modul de lucru: blitz TTL, manual, slave...
- se alege felul luminii: difuza, spot, filtrata color, reflectata, directa, etc.
- se face un plan despre cum bate lumina si apoi se reflecta, si daca nu s-a ars inca neuronul trecem la urmatorul punct.
- se incepe pentru test cu puteri mici si se creste incet si cu rabdare, intre timp se mai ajusteaza si unghiurile de incidenta, profunzimea de camp, etc.
- cand se ajunge la rezultatul dorit ( neaparat trebuie sa stiti ce vreti, altfel...) se trag cate cadre aveti nevoie, eventual se incearca mai multe variante.
Greu domnule, trebuie multa rabdare... si la final afli ca ai deslusit doar una din infinitele moduri de a "lucra cu lumina".
PS: ceea ce vedeti sunt doar baloane de sapun, executate cu mare maiestrie, dupa ce am imprumutat substanta si instrumentul dintre jucariile fiului meu.

Trei gaini si cinci randunele

La ferma mamei, situata pe un varf de deal, uitat de lume, prin partile Vasluiului, unde pe langa cele cateva hectare de livada, care ii ocupa mamei tot timpul, mai traiesc firesc in pace si cativa iepuri, doua gaini un cocos si... cinci randunele. Acum partea hazlie este ca cele cinci randunele, un El, o Ea si trei puisori, isi au cuibul... in adapostul gainilor, o constructie mai mult sau mai putin improvizata, care la tara merge si care are firesc o usa, care se inchide seara si se deschide dimineata, program cu care randunelele s-au obisnuit foarte bine. De pazit cuibul, il pazesc cu randul, Ea dormind seara in cuib cu puii, El pe cuiul de langa, iar ziua unul sta cu puii iar celalalt aduce de mancare. Intr-o seara a inchis mama usa mai devreme, iar El a ramas pe afara, ei bine a urmat un scandal si o serie de zboruri in cerc in jurul casei ori de cate ori o vedea El pe maicamea, toate acestea incetand imediat ce maicamea i-a deschis si lui sa intre. 

Sunt uimitoare randunelele astea si ca sa va dati seama cat sunt de obisnuite cu oamenii, va mai spun ca fotografiile sunt facute cu un obiectiv cu focala fixa de 35mm, adica zoomul se face apropiindu-te fizic de obiect, iar ele au stat linistite la sedinta foto facuta de la o distanta de aproximativ 1 metru.

Ultimele fragmente si un nou juramant

Am mai invatat ceva de la cei mai experimentati ca mine, acum o vreme probabil ca nu as fi inteles, cand am coborat Ceahlaul am jurat ca vom reveni. Magia a inceput sa lucreze, o simt deja...

Legat de poze, pe munte e tare bun un monopied. Eu am avut cu mine un trepied imprumutat candva iarna trecuta de la Irina, peste care am si cazut la excursia de Craciunul trecut si care in urma cazaturii mele a avut ceva de suferit. Acum, asa infirm, isi face treaba in continuare, iar Irina cu multa indulgenta in priviri si fara nici o graba, inca mai asteapta sa ii returnez piesa, bineinteles alta intreaga. Va veni si ziua acea imi tot repet eu... si in acelasi timp ii multumesc Irinei pentru rabdare. Al doilea lucru care mi-a lipsit a fost un obiectiv cu capabilitati de macro, acuma nu ca ar fi fost loc  de schimbat obiective pe ploaia pe care am urcat, dar un obiectiv ceva mai versatil si cu posibilitate de macro ar fi fost super. Si nu in cele din urma, ar fi fost bun si un pic de VR pe obiectiv, ceea ce la mine lipseste cu desavarsire, care m-ar fi last sa cobor cu expunerea mai jos, in conditii decente. Acuma ce sa zic, nu le poti avea pe toate, mai ales ca VR pe un obiectiv cu diafragma larga si cu capabilitati de macro, inseamna sa imi vand masina... Tot timpul imi repet ca adevaratele fotografii nu le face aparatul ci acela care apasa pe buton, iar atunci cand imi reuseste cate una, imi creste inima de mandrie. Fain semtiment, cu bine.