Am mai invatat ceva de la cei mai experimentati ca mine, acum o vreme probabil ca nu as fi inteles, cand am coborat Ceahlaul am jurat ca vom reveni. Magia a inceput sa lucreze, o simt deja...
Legat de poze, pe munte e tare bun un monopied. Eu am avut cu mine un trepied imprumutat candva iarna trecuta de la Irina, peste care am si cazut la excursia de Craciunul trecut si care in urma cazaturii mele a avut ceva de suferit. Acum, asa infirm, isi face treaba in continuare, iar Irina cu multa indulgenta in priviri si fara nici o graba, inca mai asteapta sa ii returnez piesa, bineinteles alta intreaga. Va veni si ziua acea imi tot repet eu... si in acelasi timp ii multumesc Irinei pentru rabdare. Al doilea lucru care mi-a lipsit a fost un obiectiv cu capabilitati de macro, acuma nu ca ar fi fost loc de schimbat obiective pe ploaia pe care am urcat, dar un obiectiv ceva mai versatil si cu posibilitate de macro ar fi fost super. Si nu in cele din urma, ar fi fost bun si un pic de VR pe obiectiv, ceea ce la mine lipseste cu desavarsire, care m-ar fi last sa cobor cu expunerea mai jos, in conditii decente. Acuma ce sa zic, nu le poti avea pe toate, mai ales ca VR pe un obiectiv cu diafragma larga si cu capabilitati de macro, inseamna sa imi vand masina... Tot timpul imi repet ca adevaratele fotografii nu le face aparatul ci acela care apasa pe buton, iar atunci cand imi reuseste cate una, imi creste inima de mandrie. Fain semtiment, cu bine.
Eu asta cu juramantul am aplicat-o prima data in clasa a V-a. Si a functionat fara gres ani la rand. Pana si acum consider Ceahlaul "muntele meu":) .
RăspundețiȘtergereCat despre trepied, fii pe pace, oricum face treaba mai buna la tine decat la mine! Pentru mine are in schimb valoare sentimentala, ca e primit cadou la un Craciun, de la sotul meu :) .
Of stiu ca e cadou... tocmai de aia am atatea mustrari de constiinta. Promit sa ma port frumos cu el.
RăspundețiȘtergere