Distractie cu Maya

Am cateva zile, mai precis 19, de cand mi-am bagat prima data nasul in acest program care se numeste Maya. Distractie mare cu minunea asta, zeci, sute, mii de setari, ferestre peste ferestre, si meniuri peste meniuri, unele chiar de doua ori, cum ar fi meniul Maya/Preferences si Windows/Settings/Preferences care e acelasi meniu. Mi-am amintit cu placere de zilele in care profesam ca si proiectat la primul meu loc de munca, cand lucram in SolidWorks, acum parca am o mana legata la spate cand lucrez fara dimensiuni clare, abateri, tolerante si alte treburi din astea, dar tousi merge. N-as fi zis ca dupa 3 ani si jumatate de pauza, din lucru in spatiul virtual 3D sa ma adaptez atat de repede, cu toate ca si acum, ca si atunci la inceputuri, m-am mai surprins, incercand sa ma uit mai dintr-o parte ca sa vad mai bine o latura anume ascunsa pe undeva, cu toate ca ecranul laptopului iti arata aceasi nazbatie indiferent de unde te uti, dar creierul...

PS: imi place Maya, promit sa mai lucrez in el.

Amintiri la ceas de toamna

Zilele astea am mai rasfoit ceva poze de prin pesteri si desigur nu m-am putut abtine sa nu va arat si voua. Ca si pasionat de fotografie, traiesti o senzatie unica acolo in maruntaiele pamantului, cand ghemuit langa trepied, apesi declansatorul si speri ca cele 8 secunde de expunere vor fi numai bune pentru o fotografie reusita. Desigur si in pestera ai de cele mai multe ori o singura sansa sa prinzi acel cadru minunat, asta pentru ca in afara cazului cand toata lumea merge intr-o tura foto unde se pregateste cu grija scena, unghiurile si lumina, in restul turelor, lumea se misca si odata cu ei si luminile, iar pozele chiar facute din acelasi loc, vor arata tot timpul altfel. Cel mai rau e atunci cand pe parcursul unei expuneri lungi cineva din grup se intoarce catre tine ca sa vada ce mai faci tu acolo si gata, adio poza, de cele mai multe ori lumina frontalei respectivului iti umple tot cadrul. Cu cat mai greu, cu atat mai frumos si pana la urma astea sunt momentele de care iti amintesti cu drag.

Photoshop just for fun

Veteranii in Photoshop vor zambi sau poate vor rade cu gura pana la urechi, asta e si voi ati facut la fel la inceput, dar eu vroiam sa ma laud ca tocmai am mai invatat ceva nou, anume Cmd+click pe Mac (Ctrl+click pe Windows), in channels RGB. Comanda asta face parte din seria de comenzi care nu se gasesc in meniuri de genul apasarii tastei Opt (Mac) respectiv Alt (Windows) atunci cand lucrezi in fereastra Levels, pentru ca butonul de Cancel sa se transforme in Reset. Totusi ce face Cmd+click in channels RGB? Face urmatoarea treaba, selecteaza pixelii din fotografie dupa un algoritm bazat pe luminozitatea acestora si aplica o schema de transparenta in functie de acest algoritm. Adica pixelii albi inseamna opacitate 100%, cei negri, transparenta 100%, iar restul se incadreaza intre aceste doua extreme in functie de luminozitatea lor. In practica la executarea comenzii se observa producerea unei selectii ciudate, dupa care cu un simplu Cmd+C (Ctrl+C) si apoi Cmd+V (Ctrl+V) in Layers si va aparea un nou layer cu pixelii reprezentati dupa respectiva schema de transparenta. Noul layer va fi destul de "inconsistent" dar prin multiplicarea lui de mai multe ori, prin jonglerii facute in Levels si prin setari diferite de suprapunere a acestor layere se pot obtine rezultate multumitoare.

PS: prietenii sa ma ierte pentru photoshopineza folosita si daca vor sa bata pe cineva pentru un post atat de insipid, sa-l bata pe Manu ca el a inceput.