O zi in Bucegi

Ce poti vedea intr-o singura zi atunci cand vorbim de Bucegi ? Pentru mine a fost pentru prima data, chiar daca am fost de trei ori in Apuseni in aventuri de cate doua saptamani, si chiar daca stiu traseele din Ceahlau, piatra cu piatra, in Bucegi nu mai fusesem. Stiam de la televizor ca acolo e raiul slaparilor, care veniti din praful oraselor, au ocazia unica in viata sa vada lumea de la peste 2000 de metri si care tinand strasnic o bere in mana in momentul in care coboara din telecabina fac repede cateva poze, neaparat cu telefonul mobil, pe care in direct le si incarca pe facebook, unde o alta multime asemenea lor da like-uri in nestire. Mare noroc cu bolovanii, ca-s multi si cam peste tot pe unde calci, asa ca in afara de cateva exceptii, slaparii, pantofarii si cei cu adidasi de firma raman cumintei pe traseele aerisite si domoale, din jurul cabanelor.
Revenind am sa va spun ce am facut eu o zi in Bucegi si pentru asta am sa incep cu inceputul: vineri dupamiaza, fug repede de la servici, teleportez copiii la bunicu, apoi viteza maxima catre Sinaia. Drumul lung si greu, pasul Oituz il mai prind inca pe lumina, trec repede prin Brasov si... de aici gata... e ora 22 si inaintam cu 20 km / ora, soseaua e plina de camioane, undeva s-a lucrat si avem un semafor din ala provizoriu, de care trecem intr-un final dar viteza de deplasare nu creste. Dupa o eternitate ajungem in Sinaia de unde apucam drumul spre Targoviste iar dupa 8-9 km intr-o curba apare o mica sageata catre cabana Bolboci. Dupa putin timp drumul se bifurca una din ramuri fiind interzisa circulatiei si conform indicatiilor o apucam exact pe acolo. Dupa un urcus pe un drum forestier care nu se mai termina, cu portiuni de drum in care daca se intalnesc doua masini nu au cum sa treaca una pe langa cealalta si alte portiuni in care mergi pe marginea prapastiei, ajungem si noi cu greu pe la miezul noptii la barajul de la Bolboci unde ne astepta restul grupului.
A doua  la 6 trezirea, cafeaua, topaitul pe scari, vorbitul cu voce tare, trantitul usilor, tot arsenalul de subtilitati pentru trezirea lumii dar nu am cu cine vorbi asa ca noi, cei cativa matinali, schimbam repede planurile: amanam cheile Orzei, pentru a doua zi, din lipsa de pila care sa ne treca de poarta barajului de la Scropoasa, ne suim in micul mitsubishi colt cu care am venit si plecam sa cucerim creasta Bucegilor. Masina o parcam la telecabina de la Pestera iar eu cu Mihai plecam la atac, restul gastii urmand sa vina fiecare in ritmul lui. Am ajuns repede la Babele apoi ne-am indreptat spre piciorul telecabinei dinspre Caraiman de unde am facut cateva fotografii minunate, ne intoarcem putin ca sa revenim pe traseu si ajungem la cabana Caraiman de unde pornim spre crucea de pe Caraiman, pe temutul traseu de pe marginea prapastiei, care trez fiind si incaltat cu bocanci e mai mult o plimbare prin parc, dar legenda e legenda, apoi ajunsi la cruce facem o pauza, dupa care pornim vitejeste catre varful Omu. La intersectia cu traseul care venea de la Babele, Mihai cedeaza si alege sa se duca la babele si sa coboare cu telecabina, eu aleg sa continui singur catre varfu Omu, cu intentia de a intersecta traseul cate coboara catre statia de telecabina de la hotel Pestera unde lasasem masina. Dupa un urcus si o lunga coborare ajung si eu la masina, cu o foame serioasa in stomac, obosit, ars de soare, dar fericit dupa o tura minunata.
Unii ar crede ca ziua s-a sfarsit, ei bine nu, a mai fost ceva pentru ca de acolo am plecat catre pestera Ialomicioarei dar despre asta am sa va spun data viitoare.