Bidon etans

Stiu suna ciudat dar asta tine in brate fiul meu. Da chiar asa se numeste si e una dintre piesele echipamentului de speolog pe care o voi folosi in curand. In esenta e un bidon, de acolo si numele, iar etans vine de la capacul cu care este dotat si care strans bine chiar etanseaza. Nu, nu lumineaza asa singur, in pozele de mai jos, exista un blitz Metz 48 AF-1 bagat inauntru, setat pe slave si comandat de blitzul aparatului foto. Da si eu sunt uimit ca minunea de Metz raspunde la comenzi chiar si bagat inauntru si da am fost surprins sa aflu ca blitzul camerei foto, poate comanda un alt blitz extern chiar si setat pe off din meniul aparatului si nu intervine in lumina compozitiei cu toate ca el declanseaza.
Mai jos vedeti variatiuni pe aceeasi tema:

Ceahlaul... din nou

Povestea e simpla, invitat fiind la o nunta in Durau, n-am rezistat tentatiei si s-au petrecut urmaroarele: trezit dimineata pe intuneric, urcat la volan, condus ceva kilometri, ajuns la 7 dimineata in Durau, iar la 7,30 urcam deja pe traseul Durau - Cabana Fantanele - Dochia. Ceahlaul frumos ca intotdeauna, nu am reusit pe nici o fotografie sa surprind mirosul ala de brad si de munte si nici ciripitul pasarelelor. De plouat nu a plouat, dar plafonul de nori era foarte jos, practic dupa ce treceai de Cabana Fantanele mai urcai putin si intrai in nori. Odata intrat in plafonul de nori urmeaza pentru cine nu stie umezeala maxima, si peisaje canci de aceea nici nu am poze de aratat. A urmat o ciorba de vacuta, un ceai si o cafea fierbinte la Dochia, foarte ieftine si bune si apoi coborasul pe traseul: Cabana Dochia - Cascada Duruitoarea - Durau. Dupa ceva bajbaiala dupa marcaje, deoarece in spatele Cabanei Dochia marcajele se afla cam la 50m iar eu abia vedeam la 10m, ma pornesc la drum si nu dupa mult timp ajung la limita inferioara a plafonului de nori, locul de unde am si publicat urmatoarele poze.
Concluzii:
1. Ceahlaul e frumos indiferent de vreme.
2. Pe traseele de pe partea cu Duraul e mult mai multa mizerie, fiind mai practicate de turistii ascultatori de manele pe telefonul mobil, care suna cu totul deosebit la cota 1800 m, incaltati cu papuci cu bot lung EI si minuni staralucitoare ELE, cu catelusii de apartament imbracati cu niste minuni de haine speciale, javre care de altfel m-au si latrat de mama focului, iar cele mai nostime creaturi umane intalnite au fost niste adolescente care la o ora si jumatate distanta de cea mai apropiata cabana de pe traseu m-au intrebat daca sunt ceva izvoare prin zona ca ele nu mai pot, plecate fiind din Durau cu un pachet de tigari la ele si atat ( probabil pe Discovery la aia care fac pe supravietuitorii si le e sete, imediat se duc la un izvor ), iar eu inteligentul le-am raspuns foarte amabil ca poate or fi dar nu sunt trasee marcate pana la ele si e posibil sa fie si pazite de ceva ursi. Cred ca dupa asta le-a trecut cheful de a mai urca repede pe vre-un munte. O alta categorie intalnita a fost cea o credinciosilor plerini care in drum spre celebrul schit pe pe Ceahlau, fiind in numar de cinci, trageau un ospat zdravan la unul din popasurile de pe traseul de urcare, condimentat cu ceva vin, tuica, conserve, o tona de pungi cu de toate, si o gramada de hartii de ziar facute mototol, doar se duceau la spovedanie, unde nu cred ca le punea nimeni fiola. Cu siguranta dupa acestia venea Sf. Petru in persoana sa faca curatenie.
 3. Urcatul si coboratul Ceahaului in aceasi zi dauneaza grav nuntii la care esti invitat, genunchii mei au fost ca de plastilina toata noaptea.

...Duminica dimineata devreme

Asta ca sa nu mai fie nici o confuzie... Ma trezesc, capul mare rau, pentru cine stie... stie, de la prea mult "si-altadata", deci fara miscari bruste sau zgomote puternice. Nea Mihai zice: " Fane hai la lac sa vedem rasaritul", eu scot un marait si apoi un "hai...", pun mana pe aparatul foto si cobor din pat. Afara, o minune de lumina, pasarele cantatoare, miresme de brad, si de tuica (asta eram eu... ca asta consumasem cu o seara inainte) ce sa mai... Pornesc aparatul, fac cateva reglaje, uit de altele (noroc ca eu lucrez numai cu NEF-uri si mare parte din poze le corectezi foarte usor in post-procesare) si trec la treaba.
Mai tarziu eu foarte harnic, pun de cafea si cum stateam noi asa la taclale, eu si nea Mihai, cu aragazul de campanie intre noi pe masa, numai ce zice nea Mihai catre mine: "...ia uite mai Fane ce arde apa aia pusa la fiert de tine" eu ma uit si chiar ardea... si dupa ce stingem inceputul de incendiu constat ca pusesem tuica la fiert pe post de apa pentru cafea, asta si pentru ca bidoanele de apa si de tuica erau fix la fel. Va inchipuiti ce cafea TARE iesea? :)
Spor la privit...

Hoinar

Dimineata devreme, adica devreme pentru un om care a stat la taclale si la beri o buna bucata din noapte, in jur liniste, fiecare in camera lui mai fura cate o clipa de somn, din ala dulce de dimineata iar eu echipat cu aparatul foto la gat si gata de actiune, incercam sa fac cat mai putin zgomot in drumul meu catre usa de la intrare. Desigur ca am fost ca o felina, cei drept una tare adormita, dar cu toate astea reclamatii imediate nu au aparut. Afara din cabana ma intreb: bun si acum incotro? si pentru ca cei doi caini care se holbau la mine nu au binevoit sa-mi raspunda, am ales si eu o directie oarecare. Mai jos vedeti si singuri cum a fost.