Ceahlaul... din nou

Povestea e simpla, invitat fiind la o nunta in Durau, n-am rezistat tentatiei si s-au petrecut urmaroarele: trezit dimineata pe intuneric, urcat la volan, condus ceva kilometri, ajuns la 7 dimineata in Durau, iar la 7,30 urcam deja pe traseul Durau - Cabana Fantanele - Dochia. Ceahlaul frumos ca intotdeauna, nu am reusit pe nici o fotografie sa surprind mirosul ala de brad si de munte si nici ciripitul pasarelelor. De plouat nu a plouat, dar plafonul de nori era foarte jos, practic dupa ce treceai de Cabana Fantanele mai urcai putin si intrai in nori. Odata intrat in plafonul de nori urmeaza pentru cine nu stie umezeala maxima, si peisaje canci de aceea nici nu am poze de aratat. A urmat o ciorba de vacuta, un ceai si o cafea fierbinte la Dochia, foarte ieftine si bune si apoi coborasul pe traseul: Cabana Dochia - Cascada Duruitoarea - Durau. Dupa ceva bajbaiala dupa marcaje, deoarece in spatele Cabanei Dochia marcajele se afla cam la 50m iar eu abia vedeam la 10m, ma pornesc la drum si nu dupa mult timp ajung la limita inferioara a plafonului de nori, locul de unde am si publicat urmatoarele poze.
Concluzii:
1. Ceahlaul e frumos indiferent de vreme.
2. Pe traseele de pe partea cu Duraul e mult mai multa mizerie, fiind mai practicate de turistii ascultatori de manele pe telefonul mobil, care suna cu totul deosebit la cota 1800 m, incaltati cu papuci cu bot lung EI si minuni staralucitoare ELE, cu catelusii de apartament imbracati cu niste minuni de haine speciale, javre care de altfel m-au si latrat de mama focului, iar cele mai nostime creaturi umane intalnite au fost niste adolescente care la o ora si jumatate distanta de cea mai apropiata cabana de pe traseu m-au intrebat daca sunt ceva izvoare prin zona ca ele nu mai pot, plecate fiind din Durau cu un pachet de tigari la ele si atat ( probabil pe Discovery la aia care fac pe supravietuitorii si le e sete, imediat se duc la un izvor ), iar eu inteligentul le-am raspuns foarte amabil ca poate or fi dar nu sunt trasee marcate pana la ele si e posibil sa fie si pazite de ceva ursi. Cred ca dupa asta le-a trecut cheful de a mai urca repede pe vre-un munte. O alta categorie intalnita a fost cea o credinciosilor plerini care in drum spre celebrul schit pe pe Ceahlau, fiind in numar de cinci, trageau un ospat zdravan la unul din popasurile de pe traseul de urcare, condimentat cu ceva vin, tuica, conserve, o tona de pungi cu de toate, si o gramada de hartii de ziar facute mototol, doar se duceau la spovedanie, unde nu cred ca le punea nimeni fiola. Cu siguranta dupa acestia venea Sf. Petru in persoana sa faca curatenie.
 3. Urcatul si coboratul Ceahaului in aceasi zi dauneaza grav nuntii la care esti invitat, genunchii mei au fost ca de plastilina toata noaptea.