Voluntar la CIPO

Am mai facut asta si pe vremuri cand am mai participat la un mars al studentilor sau la vreun salon al ofertelor academice si da ati ghicit... eu eram ala de pe trotuarul din fata Universitatii care impartea pliante la trecatori. Dar eram mai multi in gasca asta, faceam totul din placere si toate aveau un parfum aparte. Mai apoi toate s-au mai rarit, dar acum sunt iar acel voluntar la CIPO, mai nou ca si designer. Sa va povestesc cum au aparut minunile de mai jos: in primul rand apare nevoia, trebuie facut ceva, apoi sunt instiintat de catre draga mea sotie ca am tras batul scurt si ca am de treaba, apoi copilul din mine se infierbanta si nascoceste idei care mai de care pe care adultul din mine le rumega pe indelete si se pune pe treaba, apoi urmeaza cam doua zile in care nu beau apa (numai bere) nu mananc, uit sa dau drumul la masina de spalat chiar daca are tot ce ii trebuie in ea, apoi gata.