Sambata dimineata, ora 5, afara dezastru, a plouat toata noaptea si nu are nici un gand sa se opreasca... Nu conteaza, imi zic in timp ce imi beau cafeaua, azi voi urca Ceahlaul. Urmeaza bagajele, ploaie, masina, ploaie... si ajungem in Piatra Neamt, ploaie, unde marea noastra gasca in numar de 2 persoane adica eu si cu Irina, urma sa isi mareasca efectivul cu 50% adica cu inca o persoana, respectiv nea Mihai. Acolo, dupa ce ne adunam cu totii... ploaie, urmeaza votul: adica ori mancam o pizza si ne intoarcem ori Doamne ajuta si poate ajungem teferi sus la Dochia. Cred ca nu ne era prea foame la ora aia, pentru ca dupa nici o ora incepeam urcusul, de la Izvorul Muntelui, pe traseul cu jgheaburi, cu destinatia cabana Dochia. In postarea anterioara visam sa sarut stelele de pe varful superbului Ceahlau... ei bine a fost un adevarat dezmat, dar nu cu stele ci cu apa de ploaie. A plouat continuu pana aproape pe paltou sus, unde am ajuns terminati, fiecare dintre noi am avut cate un moment limita, al meu a fost primul, cand nu vroiam sa ma dau jos din masina la cat de tare ploua, al lui nea Mihai a fost aproape de creasta, povestit mai tarziu la un ceai fierbinte baut la Dochia, cand precum spunea nea Mihai, ii venea sa se intinda in noroiul de pe carare si sa traga un pui de somn.
Ca si pasionat de fotografie a fost complicat, apa si aparatul foto nu fac casa buna, asa ca mi-am improvizat o husa dintr-o punga si un parasolar de obiectiv (daca e cineva interesat pot posta si fotografii cu minunea) care si-a facut treba de nota 10, dar mai ramane si lumina care a fost foarte slaba chiar si pentru un ISO 400 si diafragme de maxim f4.
Aici am sa postez doar cateva poze facute la urcare, dar stati aproape pentru ca povestea continua...
