Nostalgie

Am o fotografie la care ma tot uit de o vreme facuta pe Ceahlau, atunci cand l-am urcat ultima data. Ma gandeam sa o modific un pic, aveam tot felul de jumbuslucuri in cap, sa iasa ca ceva de basm. Indiferent cate am incercat, nu a iesit nimic. Poate din cauza mea, ca nu am reusit sa incheg ceva, sau poate din cauza ca nu stapanesc foarte bine Photoshop-ul, nu stiu, dar cu mana pe inima va spun ca nu am simtit asa o rezistenta de la o nici o alta poza. Fotografia asta vrea sa fie aratata asa cum e ea si, a reusit.

Acum trebuie sa recunosc si faptul ca mi-e dor sa urc din nou pe acest mult prea cunoscut munte, primul pe care am pus piciorul si de care m-am indragostit iremediabil.

E ceva timp de cand urmaresc prognoza meteo pe carpati.org, a trecut si ziua mea... ploaie, au mai fost cateva sambete dupa aia in care ba o nunta ba un praznic si bonus un cauciuc taiat la masina... ba din nou ploaie ca si sambata care urmeaza... Eu zic gata... imi voi muta fundul asta mare in masina si sambata viitoare pe 15 voi saruta stelele de pe varful superbului Ceahlau. Apel catre cei care mai citesc acest blog si care ma cunosc, special lui nea Mihai (sper sa il sune careva), care vrea sa mearga sa ma sune, sa imi dea un mail, sa fluiere, sau sa aprinda un foc si sa semnalizeze cu fum, orice... facem plinul la masini si am plecat, tuica si berea o dau eu.

Bafta.

PS: cand am apasat pe buton era sf. stefan.dec.anul trecut, ningea, si era o lumina slaba... 

Curatenia de primavara

Zilele trecute scormoneam eu asa cu spor prin miile de poze adunate cu gandul sa le mai aranjez un pic, ca prea sunt aruncate cu lopata in zeci sau poate sute de directoare. Ei si cum sapam eu asa, imi vine o idee: ia sa postez eu pe blog si niscaiva poze mai putin reusite, care din diverse motive au iesit ba subexpuse, ba prost incadrate, sau care poate ca nu aveau nimic rau, dar nici nu s-au ridicat la rangul de regina a balului, pentru a merita onoarea de a fi vazute de o lume intreaga. Zis si facut: cautat, ales, rujat, machiat (pozele, nu eu) asta ca nu le puteam scoate asa cum erau in lume si a iesit ce se vede...

Singura care nu se incadreaza in categoria mai sus numita este prima fotografie, pe care am facut-o zilele trecute, ocazie cu care am aflat ca nu e bine sa te lasi pe baza presetarilor de white balance cu care vine din fabrica Nikon D90, iar faptul ca o anume setare de white balance e destinata a fi folosita pe soare, e o chestie cat se poate de relativa.

Un sambure de caldura

Ieri am avut ocazia sa surprind unele momente de mare intimitate, in care razele soarelui adormite de un asfintit cald, mai mangaiau delicat, pentru ultima data in acea zi, petalele fine a catorva ghiocei si viorele. De aici incolo cuvintele sunt de prisos.

Din joaca...

De vre-o cateva zile sunt pe camp... dar nu orice fel de camp, e vorba de campuri de imagini vectoriale, dealuri si vai intregi de imagini vectoriale. Ca sa inteleaga si cei mai putin avizati, o imagine vectoriala este asa ca un fel de poza dar nu chiar poza, cu anume proprietati in plus si cu altele in minus (pun pariu ca numai inginerii asa ca mine ar putea sa scoata o definitie atat de buna). Rusii sa traiasca mult si bine si sa le dea Domnul multa vodca, pentru ca tare sunt prietenosi si impart tot ce nu e al lor cu toata lumea. In concluzie din joaca a iesit ceea ce se vede.

PS: lucrarile sunt la scara redusa pentru a proteja imaginea copiilor;

Minunea care se numeste Photoshop

Buna tuturor care inca mai trec pe aici. A fost o pauza cam lunga, asta si din cauza ca nu am mai fotografiat nimic nou in ultima vreme si tot uitandu-ma prin sirurile de poze facute nu am gasit nimic care sa se inchege. Si totusi... degeaba nu am stat, am avut ocazia sa mai invat una, alta, despre Photoshop si nu numai.

Acum urmeaza critica: tutoriale pe net cu duiumul, tot ce vrei si ce nu vrei, cei care au o pasiune ca a mea si au incercat o simpla cautare in Google stiu foarte bine ce spun. Din prima secunda esti coplesit si nu stii cu ce sa incepi, iar daca tot nu stii cu ce sa incepi, de ce sa mai incepi? nu? E bine ca informatie exista si, ai putea spune: ...ia uite dom'le ce oameni de treba! te invata de toate... nu-ti ascund nimic... nimeni nu e egoist... aiurea, cine a scapat de biberon isi da repede seama de adevar, iar adevarul e ca gasesti de toate pana la un punct, asa ca o bariera imaginara, dupa care nimeni nu mai stie nimic, dar culmea, ca de acolo incepe de fapt adevarata lume a Photoshop-ului. A... si mai e ceva, nici macar pana la bariera cu pricina nu ti se spune tot, adica totul e explicat de genul: se ia urmatoarea fotografie, se face si se drege, pasii sunt astia, iar asta e rezultatul, ce nu se explica este de ce se ia musai acea fotografie si de ce alta se preteaza mai putin sau deloc, de ce sa fac neaparat acei pasi si cel mai important, de ce rezultatul trebuie sa arate asa? care sunt avantajele unui asemenea rezultat?

Acum sa va arat si ce m-a tinut pe mine ocupat doua zile, iar asta nu datorita unicitatii, maiestriei si a stralucitei viziuni a lucrarilor, de care au parte din plin, ca doar eu le-am facut :), ci mai degraba m-am ocupat cu intelegerea principiilor si tehnicilor care stau la baza lor. Chiar daca tehnic si artistic mai e o gramada de lucru, eu privesc lucrarile astea ca pe bastonasele pe care le pictam intr-a I-a.