Tura foto pe Ceahlau

Dupa multe ture facute prin ninsoare sau prin ploaie si ceata, am reusit sa prind si vreme buna pe Ceahlau. Gasca cu care am urcat am cunoscut-o pe Facebook pe pagina lor care se numeste Masivul Ceahlau, niste oameni grozavi cu care m-am simtit minunat si langa care as mai urca pe munte. Tura foto a fost pentru mine si pentru Ionut, cu care am stat la facut poze pana dupa miezul noptii, incercand amandoi, sa surprindem minunatia de priveliste care ne inconjura. A fost o urcare pe deja clasicul Lutul Rosu cu o mini sedinta foto pe Detunatele, o noapte petrecuta la Cabana Dochia, iar a doua zi o cobarare prin Poiana Maicilor pentru o parte din gasca, pentru ca o parte au coborat in Durau.
Au fost doua zile superbe in adevaratul sens al cuvantului cu o multime de poze bune, din care voi posta mai jos, cu mentiunea ca cele doua in care apar si  eu sunt facute de Ionut care dupa parerea mea este un profesionist in meseria asta.

Scoala nationala de speologie

Am revazut cu drag pozele de anul trecut de la cursul de TSA organizat de Federatia Romana de Speologie si mi-am amintit de atmosfera din acele zile. Au fost de toate si ploaie si soare, si vanatai si emotii, pentru mine a fost ceva cu totul deosebit, am pus prima data in viata mea mana pe un coborator cu role, pe blocatoare si pe orice altceva intra in componenta echipamentului de TSA.
Imi amintesc de prima zi, cand din cauza ploii am exersat sub acoperisul terasei de la cabana Cetatile Ponorului unde eram cazati si unde "incocarteala" era cuvantul zilei pentru noi cei care foloseam prima data in viata acele echipamente, dar imi amintesc si de urmatoarele zile cand cei mai norocosi dintre noi, printre care si eu, care am dat semne ca suntem vrednici de pestera, am trecut la traba serioasa si am coborat in Avenul Acoperit, Bortig, Gemanata si Miron.
Faine zile, faina si surpriza pregatita de ziua lui Peter, cand dupa o frumoasa coborare pe apic in Bortig, seara am pregarit un ceaun de mancare din care a primit toata lumea o portie si dupa uzuala pacaleala cu tortul de mamaliga, i-am cantat la multi ani si am impartit si un tort adevarat, aici Lucian a fost omul din umbra.
Pe scurt cam asa a fost anul trecut, in 2010, la Scoala Nationala de Speologie de la Caput si recomad oricui sa incerce sa ajunga acolo, iar daca v-am facut curiosi gasiti mai multe informatii despre scoala de anul acesta daca accesati urmatorul link.

Atelier de creatie

Se apropie sarbatoarea Pastelui si zanutele din Casuta au pregatit un atelier de vopsit oua. Am participat cu toti cu mic cu mare, fiecare cu indemanarea lui, iar eu bineanteles ca am tinut aparatul foto la ochi aproape tot timpul. Ca si eveniment a fost un succes total, bucurie, joaca, zambete, oua vopsite mai mult sau mai putin, important e ca nu a scapat niciunul.
Ca si fotograf a fost mai greu, lumina puternica amestecata cu zone umbrite, am jonglat continuu din ISO si din blitz, avand ambitia sa tin diafragma numai pe 2.8 si incercand sa suplinesc scena cu lumina unui Metz 48 AF-1 setat pe slave si asezat pe un raft in asa fel incat sa traga in tavan, iar blitzul aparatului foto setat doar ca si commander fara a interveni in scena. A fost o experienta interesanta, dar si ceva de treaba la postprocesare, iar mai jos aveti cateva exemple.

Paul la 4 ani

Ca si parintii mei sau mai mult ca si parintii parintilor mei si eu rostesc aceasi intrebare: oare cand a trecut tot timpul asta ? Paul are deja 4 ani si nu isi mai doreste o suzeta sau o zornaitoare, nici macar nu il mai atrag castile a caror mufa o baga in gura si dansa pe melodii numai de el stiute, nu il mai sperie dusul, nu mai sta cuminte pe bancheta din spate cu centura pusa, acum El isi doreste un elicopter care zboara singur, El e cel care deja doarme noaptea la prieteni, El e cel care imi atrage atentia cand nu opresc masina la STOP.
Mai jos e Paul sarbatorind cei 4 ani.

Leapsa

Sunt un visator.
As vrea sa nu ma schimb niciodata.
Pastrez in mine un ocean de vibratii.
Mi-as fi dorit sa inteleg de ce un suflet "se duce" si mai ales unde.
Nu imi plac orasele dar locuiesc in ele.
Mă tem de neputinta,
Imi pare rau ca spun prea rar Te Iubesc.

Imi plac focul si cortul, muntele si vantul, imi place sa gandesc, sa simt si sa iubesc.
Nu sunt un geniu, nu sunt nici macar frumos sau "cu bani" nu sunt rabdator, ingaduitor sau intelegator.
Dansez  oricand imi vine, dansez din degete, din ochi, din picioare sau din inima, mi se intampla cateodata sa dansaz din toate.
Cânt tot timpul mai ales cand nu mai  e nimeni cu mine si evit mereu sa iau microfonul la karaoke.
Niciodată e prea mult pentru intelegerea mea.

Rar mai ascult muzica tare.

Plâng cand imi privesc ranile din suflet.

Sunt confuz cand am de mers la stanga sau la dreapta.
Am nevoie sa ma exprim si sa fiu inteles.

Ar fi trebuit sa scriu toate astea mai demult.
Aş putea sa fac ocolul pamantului si poate ca am sa-l  fac intr-o zi.