Fragmente de timp, sentimenente, sinceritate, puritate si frumusete... asta inseamna sa fotografiezi portret de copil. Am cautat prin tone de megapixeli si aproape in toate pozele mi-am vazut copiii in diverse momente din viata noastra, frumoase momente... Cu toate acestea foarte greu am gasit fotografii in care parintele din mine s-a dat la o parte ca sa faca loc fotografului. Iata cateva dintre acele momente...
Surpriza, fara nici un sfat tehnic.
PS: aceste fotografii sunt la o rezolutie mai mica special pentru a proteja imaginea publica a copiilor.
Stiu ca e subiectiv, dar pot spune ca sunt CEI MAI ... frumosi si magnifici copii pe care i-am cunoscut ...
RăspundețiȘtergereCostel, se vede ca te pricepi, si eu tot asa ii vad, dar cand o mai zic si altii, imi creste inima ca o paine calda.
RăspundețiȘtergeresunt incredibile pozele, sunt o zana de ingerasi :)
RăspundețiȘtergereMultumesc. Sunt niste ingerasi, cu cateva exceptii bineanteles :)
RăspundețiȘtergerepozele sunt minunate! (copiii nu mai vorbesc... :D )
RăspundețiȘtergereDeja nu mai vorbim de inima mea ca despre o paine calda, am trecut la stadiul de cozonac. Multumesc.
RăspundețiȘtergere