Cetatile Ponorului

Vara asta mi-am mai implinit un vis, acela de a vedea Cetatile Ponorului prin interior pe traseul de la Dolina 1 la Dolina 3. Ei bine da... s-a intamplat, de ce e asa de greu de facut asta ? in primul rand pentru ca e la aproximativ 600 km de locul unde traiesc eu, iar mai apoi, pentru ca intrarea in Dolina 1 se face pe la baza unei mici cascade care se poate parcurge numai in conditii de apa foarte mica si in acea zona daca ploua 30 minute, urmeaza cam doua zile de apa mare in gura pesterii pentru ca acolo se aduna apa de pe toti versantii de pe o raza de cativa km, iar de plouat, ploua o gramada pe acolo.
Interiorul este magnific, traseul se face prin apa, sarind din piatra in piatra, salile sunt imense, cu tavanul aflat la peste 30 m, iar la mijlocul traseului, interiorul este luminat natural de intrarea Dolinei 2, inaccesibila de parcurs fara echipament de TSA. Chiar si faptul ca am cazut de pe o saritoare de vre-o 1.5 - 2 m dupa care a trebuit sa ies de urgenta, alegandu-ma cu o baie rece si un genunchi lovit bine, care si astazi inca ma mai doare, nu a reusit sa rupa farmecul acelui loc. Dupa o saptamana si ceva, am incercat din nou impreuna cu nea Mihai, in ceea ce promiteam eu sa fie aventura care sa-l faca sa uite de Cheile Galbenei, dar nu am mai putut intra tocmai datorita acelei ploi de doar 30 minute, iar traseul pe care totusi l-am parcurs a fost de la Dolina 3 inspre Dolina 1, facut pana la jumatatea lui, adica pana la Dolina 2, locul in care am cazut eu prima data.

Magura... pestera, nu prajitura

Pana de curand pestera Ursilor a fost cea mai frumoasa, acum cea mai frumoasa e Magura. A fost o surpriza totala si ti se dezvaluie imediat ce treci de intrarea candva pazita de o poarta, acum disparuta. Pestera e in mare masura orizontala, calda si usor de parcurs, poate de aceea si peretii ei sunt plini de inscrisuri de genul "Titel+Mimi=love"lasate acolo de gramada de bivoli cu doua picioare, cu creierul atrofiat care au trecut pe acolo. Partea proasta e ca asta e singura lor urma de prostie care va dainui cateva mii bune de ani dupa ce ei nu vor mai fi. Dar sa trecem peste asta pentru ca pestera asta e fantastica si oricum mai sus de primii 2 metri la care au putut ajunge usor retardatii, restul e aproape intact. Salile sunt imense, formatiunile atarna din tavan in blocuri de cateva tone sfidand orice calcul ingineresc de rezistenta, sau se prezinta sub forma de fire subtiri ca niste macaroane, care acopera tavanul unei intregi sali. Locul acela merita vazut macar o data in viata, merita vazuti si liliecii de care te poti apropia pana la 1 metru cu toate ca mirosul excrementelor lor e foarte intepator si peste tot zboara o multime de muste de pestera care reprezinta hrana principala a liliecilor, muste care te lovesc in obraz si nu numai. Uimit am ramas atunci cand am constatat ca sunt formatiuni in care daca ciocanesti cu degetul ca la usa, acestea scot tot felul de sunete cristaline, pe diverse tonalitati, in functie de dimensiunea lor... uimitoare Doamna Natura. Nu am reusit sa o vedem toata deoarece anumite pasaje necesitau echipament adecvat, iar din gasca de care m-am lipit si eu, eram singurul dotat cu cizme, casca si sursa de lumina "de firma", oricum si asa am stat 3 ore inauntru, ore care nu stiu cand au trecut. Partea buna a faptului ca grupul nu a prea avut echipament, a fost faptul ca sursele de lumina erau de toate felurile, de la lanterne de bazar de mana sau frontale, pana le cele de firma, asta generand o multime de culori care se regasesc in fotografii. A pronuntat cineva cuvantul fotografii ?

Aventura in Apuseni

Ce-am cautat am gasit. Am sa tin minte tota viata ziua de sambata in care a inceput stagiul de tehnica speologiei alpine, zi in care inca mai zambeam cu gandul la aventura care va urma. Apoi in clipele cand atarni in juma' de metru de coarda si o carabiniera, in buza avenului Bortig, sau atunci cand treci de ultima fractionare din tavan si urmeaza o mare coborare in apic in Gemanata... ei bine sunt momente in care ori o faci ori lesini si asta e... Adrenalina ? la maxim, din aia care iti inmoaie genunchii pe bune, sentimente... amestecate, bucurie atunci cand iesi, multumirea ca ai vazut ceva rar, mandria ca ai reusit sa treci peste o mare limita a creierului omenesc dictata de instinctul de conservare care iti comanda continuu sa renunti. Acum va veti intreba daca a fost frumos, iar raspunsul este unul singur DA.
Si acum pozeeee.....

PS: nikonul meu D90 a rezistat la multe, apa la greu (am cazut cu el in apa), argila o multime (singura portiune curata era lentila obiectivului), tot felul de alte mizerii, lovituri de tot felul... si inca mai traieste, de aceea declar oficial ca de azi inainte se va numi Nikonus Speologicus, sunt uimit de cat e de robust.

Bidon etans

Stiu suna ciudat dar asta tine in brate fiul meu. Da chiar asa se numeste si e una dintre piesele echipamentului de speolog pe care o voi folosi in curand. In esenta e un bidon, de acolo si numele, iar etans vine de la capacul cu care este dotat si care strans bine chiar etanseaza. Nu, nu lumineaza asa singur, in pozele de mai jos, exista un blitz Metz 48 AF-1 bagat inauntru, setat pe slave si comandat de blitzul aparatului foto. Da si eu sunt uimit ca minunea de Metz raspunde la comenzi chiar si bagat inauntru si da am fost surprins sa aflu ca blitzul camerei foto, poate comanda un alt blitz extern chiar si setat pe off din meniul aparatului si nu intervine in lumina compozitiei cu toate ca el declanseaza.
Mai jos vedeti variatiuni pe aceeasi tema:

Ceahlaul... din nou

Povestea e simpla, invitat fiind la o nunta in Durau, n-am rezistat tentatiei si s-au petrecut urmaroarele: trezit dimineata pe intuneric, urcat la volan, condus ceva kilometri, ajuns la 7 dimineata in Durau, iar la 7,30 urcam deja pe traseul Durau - Cabana Fantanele - Dochia. Ceahlaul frumos ca intotdeauna, nu am reusit pe nici o fotografie sa surprind mirosul ala de brad si de munte si nici ciripitul pasarelelor. De plouat nu a plouat, dar plafonul de nori era foarte jos, practic dupa ce treceai de Cabana Fantanele mai urcai putin si intrai in nori. Odata intrat in plafonul de nori urmeaza pentru cine nu stie umezeala maxima, si peisaje canci de aceea nici nu am poze de aratat. A urmat o ciorba de vacuta, un ceai si o cafea fierbinte la Dochia, foarte ieftine si bune si apoi coborasul pe traseul: Cabana Dochia - Cascada Duruitoarea - Durau. Dupa ceva bajbaiala dupa marcaje, deoarece in spatele Cabanei Dochia marcajele se afla cam la 50m iar eu abia vedeam la 10m, ma pornesc la drum si nu dupa mult timp ajung la limita inferioara a plafonului de nori, locul de unde am si publicat urmatoarele poze.
Concluzii:
1. Ceahlaul e frumos indiferent de vreme.
2. Pe traseele de pe partea cu Duraul e mult mai multa mizerie, fiind mai practicate de turistii ascultatori de manele pe telefonul mobil, care suna cu totul deosebit la cota 1800 m, incaltati cu papuci cu bot lung EI si minuni staralucitoare ELE, cu catelusii de apartament imbracati cu niste minuni de haine speciale, javre care de altfel m-au si latrat de mama focului, iar cele mai nostime creaturi umane intalnite au fost niste adolescente care la o ora si jumatate distanta de cea mai apropiata cabana de pe traseu m-au intrebat daca sunt ceva izvoare prin zona ca ele nu mai pot, plecate fiind din Durau cu un pachet de tigari la ele si atat ( probabil pe Discovery la aia care fac pe supravietuitorii si le e sete, imediat se duc la un izvor ), iar eu inteligentul le-am raspuns foarte amabil ca poate or fi dar nu sunt trasee marcate pana la ele si e posibil sa fie si pazite de ceva ursi. Cred ca dupa asta le-a trecut cheful de a mai urca repede pe vre-un munte. O alta categorie intalnita a fost cea o credinciosilor plerini care in drum spre celebrul schit pe pe Ceahlau, fiind in numar de cinci, trageau un ospat zdravan la unul din popasurile de pe traseul de urcare, condimentat cu ceva vin, tuica, conserve, o tona de pungi cu de toate, si o gramada de hartii de ziar facute mototol, doar se duceau la spovedanie, unde nu cred ca le punea nimeni fiola. Cu siguranta dupa acestia venea Sf. Petru in persoana sa faca curatenie.
 3. Urcatul si coboratul Ceahaului in aceasi zi dauneaza grav nuntii la care esti invitat, genunchii mei au fost ca de plastilina toata noaptea.